Flori de liliac








"Ma intorc cu gandul in trecut
Cand ne-am cunoscut,
Un buchet de flori de liliac
Mi-ai adus la prag,
Florile in taina mi-au soptit,
Ca de mine te-ai indragostit
Clipa intalnirii noastre
N-am s-o uit nicicand,
Sufletul spre cer s-a inaltat
Iar buchetul gingas si curat
Cred c-a fost un semn divin
De Dumnezeu lasat.









Flori de liliac,
Mi-ai adus la prag,
Si parfumul lor

 Sa stii ca pana astazi
Nu a disparut.
Flori de liliac,
Mi-esti la fel de drag,
Ca in prima clipa
Cand abia ne-am cunoscut





Anii au trecut, tot ce-am dorit
Tu mi-ai daruit,
Nu a disparut acel fior
Plin de tainic dor,
Foarte multe lucruri s-au schimbat
Dar iubirea noastra n-a cedat
E la fel de minunata si v-a fi mereu,
Un buchet de flori de liliac
Ma asteapta si acum la prag
Cred c-a fost un semn divïn
Lasat de Dumnezeu."





Aprilie

Fii bucuros, iubite, în iarba matasoasa ;
Parfumul primaverii se simte tot mai greu ;
Vezi, lunca-i înflorita si cânta si-i frumoasa.
Fii bucuros, iubitul meu !
Aduc în dar iubirii întregu-mi suflet ; vina
Sa simti mireasma dulce pe-ngustele carari.
În falnica padure, în stearsa ei lumina,
Ce dulce-i împreuna sa ratacim în zari.
E-atât de plin de farmec sa mergi visând pe maluri,
Sa mângâi clopoteii de alb margaritar,
Sa vezi cum, capricioase, vin valuri dupa valuri
Cu sârg tesându-si parca, în jur, desenul clar.
Vom bea tot duhul molcolm al lui april, cu sete,
În inima, sfârseala sa intre picurând ;
Apoi lasa-vom ziua s-adoarma pe-ndelete,
Ca sa simtim iubirea asupra-ne veghind.
Fii bucuros, iubite, în iarba matasoasa ;
Balsamul primaverii se simte tot mai greu ;
Vezi, lumea înfloreste si cânta si-i frumoasa,
Fii bucuros, iubitul meu ! 
(Constanta Buzea)


Lalele

Cu bratele pline de lalele
Vin spre tine... iubire.
Lalele rosii ,galbene,albe
Isi deschid petalele
La atingrea ta...
Una cate una..
Una e sarutarea
Alta imbratisarea,
Bunatatea e si ea prezenta.
Oare tu esti asa frumos?
Sau doar in visul meu existi?
Lalelele din mana mea
Sunt pentru tine....
Eu pastrez doar
Iubirea.




                                                                


Saruta-ma

Photobucket 

Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.

Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.

Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or să moara,
In loc vor naste visurile mele 

De viata noua si de primavara.